iul. 17

Sa zicem ca te loveste foamea fix cand ti-e lumea mai draga, la o ora tarzie, cum procedezi?
Pentru mine ar fi ideal sa existe tot timpul intr-un dulap cate ceva de rontait: chipsuri, covrigi, biscuiti, napolitane etc, dar ma pot abtine? Le pot pastra? Nea, le mananc pe toate in cel mai scurt timp, vorba aia: nu lasa pe maine ce poti face astazi. Si uite asa cand ma loveste foamea la miezu’ noptii, mai rar ce-i drept, nu prea am ce rontai, iar cum mi-e prea lene sa-mi fac ceva de mancare, chiar si un sandwich, reusesc sa ma culc flamand. Mai sunt dati cand ma mai salveaza painea si o mananc goala ca la scoala, dar de obicei nici paine nu este cand ma ia foamea prin surprindere, deci tot flamand ajung sa ma culc.

Etichete:

8 comentarii la “Ce mancam la miezu’ noptii?”

  1. Cosmin spune:

    Ai putea achizitiona un dulap cu lacat pentru noptile “grele”. Astfel vei avea langa tine mereu ceva de mancare si acestea vor fi in siguranta happy

  2. Diutza spune:

    Eu de regula deschid frigiderul, analizez situatia, dupa care ma intorc in pat si adorm flamanda.

  3. Laurentiu spune:

    Ciocolata, alune si uneori chipsuri..ma rog, o cola rece e geniala big grin

  4. Florin spune:

    Eu mă trezeam să mi se facă foame fix înainte de culcare foarte des.. .dar de când fac sală mă abțin. Dar totuși, nu de fiecare dată.

  5. Alex spune:

    E mai bine sa te culci flamand decat sa bagi in tine sandwichuri la 12 noaptea. Obisnuiam si eu sa mananc noaptea, pana am pus vreo 20kg pe mine si acum ma moderez happy
    Mai bag ocazional fructe, acum sunt multe piersici pe piata si daca ma ia foamea ma arunc pe 1-2 piersici.

  6. Irina spune:

    De obicei comanda pizza!

  7. Deea spune:

    Eu beau o cana de lapte rece si imi trece pofta de mancare. Iti recomand sa incerci. (Ori e doar la mine senzatia asta)

  8. kamagra spune:

    Ideal ar fi sa ocolesti starea asta, sa nu o bagi in seama; sau sa o potolesti cu un pahar de apa (plata), lapte rece sau fructe… In niciun caz ciocolata, paine, chipsuri…

Leave a Reply to Florin